Aud asta pe toate canalele media, începând cu posturile de televiziune până la rețelele sociale. Vai, săracii pensionari, nu e vina lor că sunt mulți, pensia este dreptul lor câștigat prin munca de o viață, cine va avea grijă de ei? Au nevoie de medicamente, sunt bolnavi, cine să îi ingrijească? Vor muri de foame, fără doar și poate!

Aceste opinii sunt corecte. Da, nu e vina lor că România are o populație îmbătrânită. Nu e nici vina lor că au tolerat comunismul, așa cum susțin unii vajnici luptători puberi. Într-adevăr pensia este un drept câștigat, nu discutăm însă nivelul ei.

Trecând peste toate astea, văicărelile din primul paragraf mi se par dovada supremă a ipocriziei din această țară. Câți dintre cei care le plâng de milă pensionarilor își sprijină părinții? Cât de des și-au vizitat părinții sau bunicii? Dacă stăm să facem un sondaj, vom vedea că a ajuns rușinea supremă să locuiești cu părinții. Hă hă hă, tu și Mircea Badea, niște papă-lapte, hă hă. Le plângem pensionarilor de milă că mor de foame dar ne doare în dos de ei, noi vrem să trăim trendy pentru că EI sunt depășiți, au trăit alte vremuri, trăiesc și acum cu alt concept ca majoritatea oamenilor.

Asta este părerea multor tineri. Citiți și articolul de aici. Trebuie să fugi de acasă cât mai repede, dacă se poate de la 14 ani. Altfel ești cocoloșit. Zic și eu ca Moromete: da de ce să fugiți, fraților, încet nu puteți să mergeți?

Câți oameni cunoașteți care să facă ceva concret pentru bătrâni? Eu știu o singură fată inimoasă care se implică. Voi?