despre fericire 

Mi se pare mai clar sensul vietii decat sensul fericirii. Este divin sau dimpotriva. Este un obiectiv sau o stare. Daca a aface bine este fericire, de ce chiar si maica tereza a fost uneori nefericita. Ignoranta este o cale mai scurta catre fericire? Merita sacrificii? Cum privesc si cum inteleg religiile fericirea. Intrebari pentru [...]

Gândurile sunt libere 

Profa de germană ne învăţase în clasa a şasea cântecul ăsta. În afară de să număr până la 100, doar asta îmi mai aduc aminte din limba lui Goethe. A, şi câţiva termeni din cărţi, precum unterofizier, obergefreiter, achtung, totenkopf, blut und boden etc :) Die Gedanken sind frei, wer kann sie erraten, sie fliegen [...]

Dacă nu îţi pui întrebări, nu vei afla răspunsuri 

Declaraţie: Dacă nu îţi pui întrebări, nu vei afla răspunsuri. Ce vreau să zic cu asta? Curiozitatea, gândirea critică, reticenţa, toate acestea stau la baza cunoaşterii. Am ajuns la această concluzie după mai multe experienţe personale. Cum se manifestă asta în cotidian? Verific informaţiile din toate unghiurile. Dacă albul zice ceva, vreau să ascult şi [...]

Despre mare, iarna. O poezie în gaelic. Diferenţa dintre limbile galeză, goidelică şi galică. 

Rìghleachan geal fhaoileann a’ tuiteam air a’ chaladh – acras geamhraidh an lòineagan. Rafale albe de pescăruşi căzând peste port, Ce fulgi de nea înfometaţi de iarnă! White flurries of seagulls falling on the harbour, winter-hungry flakes. Niall Seadha (Neill Shaw) – Siud an t-Eilean (There Goes The Island) Îmi este dragă poezia asta pentru [...]

Marele singuratic 

Am reuşit să termin Marele Singuratic. O lectură care a mers tare greu, mai ales la început. Parţial, din pricina oboselii. Recunosc că a contat şi modul ameţitor în care foloseşte Preda timpul trecut şi persoana a treia. A doua parte mi s-a părut mai cursivă, cam de când Niculae îşi dă examenul. Tind să [...]

Mangalia, de la dorință la devenire 

În primele zile ale anului, mă întrebam de ce unii oameni cred că e ciudat să îți dorești să te muți în Mangalia. Ideea deloc creață nu îmi venise atunci, ci mai demult. M-am îndrăgostit de Dobrogea prima dată când am trecut Dunărea la Fetești (mai târziu am scris asta) și de Mangalia imediat după [...]

Goodbye. 

My dear Bagginses and Boffins, Tooks and Brandybucks, Grubbs, Chubbs, Hornblowers, Bolgers, Bracegirdles and Proudfoots. Today is my one hundred and eleventh birthday! Alas, eleventy-one years is far too short a time to live among such excellent and admirable hobbits. I don’t know half of you half as well as I should like, and I [...]

Pescarul trist de Dunare 

Ma intorc victorios spre casa, cu multe fotografii si specii de plante, unele identificate, altele pe care trebuie sa le caut prin albume. Pe podul de la Fetesti mi-am adus aminte de textul asta, pe care l-am scris in 2005. Pescarul trist de Dunare 1 noiembrie 2005 Strigand absenta luminii, plang intunericul ca pe o [...]

Cei trei muşchetari, după 20 de ani 

Recitesc acum Dumas şi am început – cum altfel – cu aventurile celor trei muşchetari. Aveam, cred, 10 ani când i-am citit prima dată. Dincolo de faptul că aventura în sine nu îmi mai provoacă emoţii, acum urmărind mai mult subtilităţi de limbaj şi descrierile epocii, am descoperit nişte amănunte frapante, pe care nu le [...]

Ce am învățat în 2010 

Eu nu sărbătoresc trecerea anilor, dar fiscul m-a obișnuit să țin bilanțuri. Și ce aș putea mai frumos să trec într-un astfel de bilanț decât întrebarea de la Paula, ce am învățat în 2010. Am învățat că Mariei i se schimbă uneori culoarea ochilor din albastru în verde. Am mai învăţat să mă ascund de [...]

Visul unei nopţi de iarnă 

Se făcea că una din prizele din casă a explodat, eveniment în urma căruia nevastă-mea m-a anunţat că „a căzut puţin tencuiala”. Eu alerg la locul tragediei şi bag de seamă ca niţica tencuială căzută însemna de fapt jumate de perete prăbuşit, prin care vedeam ce frumos ninge afară. Am mutat urgent copiii în birou, [...]

Gânduri aromate 

Rar vă va fi dat să mai citiți pe aici astfel de titluri. Deși gândul aromat poate părea, la urma urmei, o simplă metaforă prăfuită, el reflectă cu exactitate preocuparea mea actuală. Mă gândesc, așadar, la mirosuri. Probabil, printre strămoșii mei se găsește vreun căutător de urme, asta dacă nu cumva sunt înrudit cu Gabrielle [...]

Marivaux și Carlo Goldoni – m-am râs prin Parisul și Veneția secolului 18 

Am recitit în ultima săptămână, printre picături, câteva din piesele comediei secolului 18. Triumful dragostei, lucrare a lui Pierre de Marivaux, și Slugă la doi stăpâni scrisă de Carlo Goldoni. Deși aceasta din urmă se încadrează firesc în stilul intrigilor mic burgheze închipuite de Goldoni… nu mi-a plăcut. Am simțit de câteva ori imboldul de [...]

Negustorul de mătăsuri – 14 ani mai târziu 

În 1997 am început să scriu prima lucrare mai lungă, care avea să se transforme, apoi, în scheletul unui roman. Undeva prin 2003 am abandonat această activitate. Motivele sunt multe: lipsa timpului, rutină, resemnare. Exact defectele care îi lipsesc personajului principal, David, un îndrăzneț, un aventurier, un om mai presus de timp, ajuns astfel datorită [...]

Acum 13 ani, pe vremea asta 

Pe cuvântul meu că am căutat mai multe poze, dar nu am găsit. Sigur sunt pe undeva prin dosare, dar îmi va lua ore să le găsesc. De, nu aveam cameră digitală, erau scumpe în 1997. În acel an, cam prin zilele astea, luasem examenul de bac şi mă făcusem pulbere în parcul din spatele [...]

Invitaţie la sunet 

Nu vreau să vă chem la vreun concert, nici să vă ofer invitaţii. Pur şi simplu mi-am adus aminte de o poezie. Ei da, am suferit de patima asta şi cât mi-aş dori să sufăr din nou… să am, iarăşi, timp de scris. În altă ordine de idei, să nu aveţi impresia că blogul ăsta [...]

Așa am învățat să citesc: B-O, Bucur Obor 

Astăzi mi-am adus aminte primele două cuvinte pe care am învățat să le citesc, pe la cinci-șase ani. Bucur Obor! Bunica mea a fost croitoreasă toată viața. Încă din perioada războiului a avut un mic atelier care a supraviețuit, lucru mare, inclusiv în perioada de mărețe împliniri socialiste. Evident, lucra pe sub mână, fără să [...]