O sa fiu foarte scurt. Obiceiurile legate de Craciun nu mai au aproape deloc legatura cu ceea ce a fost initial. Dar ce a fost initial?

Obiceiul impodobirii bradului vine din nord, mai precis de la unele triburi germanice. Acelasi obicei il regasim si la daci, dar cu un cu totul alt inteles: dacii impodobeau bradul doar la mort, ca semn al nuntii dintre om si natura. A ramas si s-a transformat acest obicei, astfel incat azi il gasim la aromani si in unele regiuni din Oltenia. Asadar, bradul nu are nicio legatura, oameni buni, cu sarbatoarea Craciunului – ceea ce pentru crestini inseamna nasterea lui Isus.

Tot ceea ce defineste azi Craciunul (brad, mosul dolofan imbracat in rosu, cadourile, luminitile, cumparaturile) este importat, este un show, o telenovela, un ambalaj poleit.

Pentru crestini, interesant este si urmatorul pasaj din Biblie (Ieremia, 10:1-4)

2. Asa zice Domnul: “Nu deprindeti caile neamurilor si nu va ingroziti de semnele cerului, de care se ingrozesc neamurile;
3. Ca datinile neamurilor sunt desertaciune: aceia taie un lemn din padure si mainile mesterului il lucreaza cu toporul;
4. Apoi il imbraca cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocanul, ca sa nu se clatine. Asa sunt dumnezeii neamurilor.